Dimineața de Paște vine liniștit,
Ca o șoaptă pe care aproape n-o auzi,
Dar o simți.

Nu e despre zgomot,
Nici despre ce e pe masă,
Ci despre liniștea din suflet
Care, pentru o clipă, se așază.

Mă gândesc la Tine, Doamne,
La ce-ai făcut fără să ceri nimic
Și parcă înțeleg mai bine
Cât înseamnă un strop de har.

Nu sunt perfect, știi bine,
Dar astăzi vreau doar atât:
Să fiu mai bun, mai sincer,
Mai aproape de Tine.

Și undeva, în liniștea asta,
Se naște o speranță simplă:
Că viața are sens
Și că Tu ești viu.